Aderența mașinii la sol reprezintă capacitatea acesteia de a menține contactul și tracțiunea cu suprafața pe care se deplasează. Aceasta este esențială pentru siguranța și performanța vehiculului, influențând manevrabilitatea, stabilitatea și capacitatea de frânare. Viteza de deplasare este unul dintre factorii cheie care afectează aderența, având un impact direct și semnificativ asupra comportamentului mașinii în diverse condiții de drum și vreme.
Cele patru anvelope care susțin autoturismul îi asigură legătura cu solul prin ceea ce se numesc pete de contact. Trebuie știut că suprafața totală a celor patru pete este, de regulă, aproximativ egală cu aceea a unei coli de hârtie de format A4. Practic, toate manevrele pe care le efectuați se bazează exclusiv pe acea arie repartizată mai mult sau mai puțin egal între cele patru anvelope ale vehiculului. Totodată trebuie să știți că acea suprafață nu rămâne constantă în tot timpul rulării, ci de cele mai multe ori se micșorează.
Atunci când vehiculul începe deplasarea, în cazul accelerărilor, frânărilor și virajelor, repartiția maselor pe punți și pe roți se schimbă. Astfel, la accelerare inerția va transfera o parte mai mare spre puntea spate în timp ce la frânare se va produce un fenomen invers, spre față. De asemenea, în timpul abordării curbelor, tot din cauza inerției roțile de pe exteriorul virajelor vor fi mai încărcate iar cele de pe interior mai puțin.
În timpul rulării în linie dreaptă, în funcție de viteza de deplasare, apar și influențe aerodinamice. Din cauza efectului de sol, mașinile încep să piardă din forța de apăsare. În consecință, pata de contact se micșorează și ea. Și în acest caz trebuie înțeles că nu se va pierde uniform acea aderență ci în mod diferențiat, în funcție de vehicul. Sunt foarte puține autoturisme care se pot lăuda că au un efect aerodinamic pozitiv (de apăsare). Acelea în general sunt vehicule de înaltă performanță proiectate din start pentru viteze foarte ridicate.
Odată cu creșterea vitezelor de deplasare și micșorarea petelor de contact, este de la sine înțeles că și aderența scade simțitor iar aceasta este determinată în principal de doi factori: coeficientul de frecare și suprafața de contact. Pe de altă parte, inerția crește exponențial cu viteza, ceea ce deja implică riscuri noi. Astfel, la viteze de deplasare de peste 100 km/h, pata de contact ajunge să fie doar jumătate din cea inițială, adică atunci când mașina staționează. Cu toate acestea, vehiculului i se va cere să poată opri la fel de eficient ca și când ar avea pata de contact întreagă. Mai mult, în eventualitatea unei frânări bruște, este adevărat că puntea față va apăsa foarte puternic pe sol și își va duce la mărirea suprafeței de contact, dar puntea spate nu. Pe măsură ce vehiculul va încetini, pata va crește și capacitatea de decelerare (frânare), va fi amplificată.
Un alt aspect important este acvaplanarea, care apare când o mașină circulă pe o suprafață umedă la viteze mari. La viteze ridicate, anvelopele (fie ele anvelope de vară, de iarnă sau all season) nu reușesc să evacueze eficient apa de sub ele, rezultând în pierderea contactului cu drumul și, implicit, a aderenței. În aceste condiții, mașina poate deveni incontrolabilă, accentuând riscul de accidente.
În funcție de repartiția maselor vehiculului, puntea motoare, viteza de deplasare și unghiul de virare, mașinile pot ajunge în situația derapajelor. Acestea apar ca urmare a incapacității anvelopelor de a mai combate inerțiile și forțele centrifuge. Vehiculele cu punte motrice anterioară (tracțiune) au în general peste 60% din masă pe față și sub 40% pe spate. Rareori însă mașinile au o repartiție egală a maselor pe punți. Totodată trebuie înțeles că foarte multe autovehicule cu tracțiune integrală au tot puntea față cea mai încărcată. Cele mai rare situații sunt acelea în care partea din spate a vehiculului este mai încărcată și, prin urmare, sunt prevăzute cu punte motrice spate sau integrală.
De aceea, atunci când mergeți în concedii, este bine să știți cum să vă încărcați vehiculul. Supraîncărcarea părții din spate a acestuia este cel mai des întâlnită și cea mai nefericită situație. La viteze ridicate de deplasare, puntea față va avea un contact foarte scăzut cu solul. Astfel, se poate întâmpla ca la un viraj brusc anvelopele să nu mai poată face față și să vă treziți în situația unei subvirări (derapajul punții față) care este și cel mai greu de redresat, iar frânarea bruscă nu va fi o soluție viabilă. Prin urmare, rețineți că odată cu creșterea vitezei de deplasare, cauciucurile au o muncă de două ori mai grea. Pe de o parte nu mai au aceeași pată de contact iar pe de alta trebuie să combată o inerție mult mai ridicată.
