Factoringul, cunoscut și drept metoda ca o firmă să își transforme rapid facturile în lichidități, are o istorie lungă care începe din Mesopotamia. Producătorii și comercianții angajau anumite persoane pentru a gestiona vânzarea și livrarea mărfurilor în schimbul creditelor comerciale. Mai târziu, factoringul a fost adoptat de romani, a câștigat popularitate în Evul Mediu și a fost folosit în timpul colonizării Americii de Nord.

Chiar dacă factoringul există de mai mult timp decât pot înțelege cei mai mulți dintre noi, soluția de a obține rapid numerar ridică o serie de întrebări pentru mulți proprietari de afaceri. De aceea, ne-am propus să clarificăm unele dintre cele mai populare mituri pe care le-am auzit, de-a lungul anilor, despre factoring.

Mitul 1: Factoringul este destinat firmelor cu probleme financiare

Unele afaceri pot fi considerate insolvabile de către creditorii tradiționali. Oricât de nefavorabili ar putea părea, asta nu înseamnă că o firmă care dorește să-și stimuleze fluxul de numerar are o sănătate financiară precară. La fel ca startup-urile, multe IMM-uri nu reușesc să se califice pentru finanțare bancară și apelează la factoring.

Având în vedere că factoringul utilizează facturi emise, neplătite de clienții firmei tale pentru că nu au ajuns încă la scadență, nu înseamnă că firma pe care o conduci are probleme financiare. Pur și simplu, compania de factoring te ajută să fii plătit mai repede.

A nu putea obține finanțare bancară nu descalifică o firmă să nu primească capital de lucru. Factoringul s-a dovedit a fi o soluție ideală pentru multe IMM-uri care au fost refuzate pentru finanțare tradițională. Totuși, dacă o firmă nu obține venituri suficiente sau clienții săi prezintă un istoric de rău platnici, factoringul nu poate fi realizat.

Mitul 2: Factoringul este doar pentru startup-uri

Factoringul este într-adevăr un instrument excelent pentru startup-uri și există numeroase firme de capital de risc și private equity care l-au folosit în avantajul lor. Totuși, acest mit are probabil de-a face cu faptul că finanțarea este adesea dificil de obținut pentru startup-uri și firme noi – creând un subsegment de antreprenori defavorizați.

Când începi un business, ai nevoie de suficient capital pentru a acorda salarii, a plăti taxe, utilități, chirie, inventar, publicitate și echipamente – și lista poate continua. Ca să nu mai vorbim de faptul că îți trebuie suficient numerar la îndemână pentru a onora comenzi mai mari, a urmări noi oportunități și a extinde ofertele.

Dar acest scenariu nu este specific startup-urilor; fiecare organizație într-o anumită măsură are de gestionat astfel de situații. Diferența este că startup-urile sunt rareori eligibile pentru finanțarea necesară de la o bancă, de exemplu, din cauza activelor insuficiente și a istoricului operațional.

Relația oarecum simbiotică dintre factoring și firmele noi ar putea fi sursa acestui mit.

Factoringul nu este exclusiv pentru startup-uri, ci este excepțional în furnizarea de capital care să permită creșterea într-un moment în care finanțarea tradițională nu este o opțiune. Pentru un startup este de obicei greu să acceseze un credit, ținând cont de istoricul redus de operare. De aceea, factoringul funcționează bine pentru a umple acest deficit de numerar pentru o perioadă de timp fixă sau nedeterminată.